Archives

Sugestii medicale pentru vreme rece sau instabila

In aceasta iarna in care zapada si gerul au uitat sa apara, multi dintre noi ne bucuram de vremea neasteptat de buna pentru acesta perioada.Din pacate, nu luam in considerare faptul ca, scos din ritmul obisnuit al naturii, organismul nostru are suferit.Din cauza dereglarii ritmurilor firesti ale naturii, organismul nu isi mai gaseste stare de echilibru.Din aceasta cauza, apar mult mai frecvent decat de obicei stari de oboseala, migrene, alergii, depresii, nervozitate, sensibilitate crescuta la infectii etc.

  Va recomand 3 remedii cu rol adaptogen (care ajuta organismul sa se adapteze le schimbarile de temperatura si presiune),astfel incat organimsul  sa functioneze optim:

1.Astragalus(Astragalus membranaceus)(radacina):

-este una dintre cele mai importante plante din medicina traditionala chineza

-ajuta la menţinerea funcţionării normale a sistemului imunitar (susţine organismul în lupta împotriva virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor)

– ajuta organismul sa se adapteze la schimbarile de temperatura si presiune(fizic, psihic si imunitar)

-ajuta la regenerarea organismului (echilibreaza energetic si creste energia vitala a organismului)
-ajuta la buna funcţionare a ficatului, a rinichilor şi a inimii si astfel la cresterea rezistentei organismului.

Contraindicatii:persoane aflate sub tratament cu imunosupresoare sau anticoagulante,sarcina,alaptare.

Mod de administrare:comprimate,capsule, pulbere.

2.Schizandra (Schizandra chinensis)(fructe)

-este originara din China si Japonia

-se mai numeste plante cu cele 5 gusturi pentru ca fructele ei contin toate cele 5 gusturi(dulce,sarat,amar si picant)

-este una dintre cele mai bune plante adaptogene si imunostimulente

-ajuta la adaptarea organismului in conditii de stress (fizic,psihic,imunitar,termic ) prin modularea nivelului de adrenalina si noradrenalina

-ajuta la protectia si regenerarea hepatica, imbunatatind  functiile hepatice (in intoxicatii,hepatomegalie,virusuri,intoxicatii etc).Ficatul este organul cu cele mai complexe functii din organism, iar regenerarea hepatica ajuta in mod direct la starea de bine si de revigorare a organismului.

Contraindicatii:

Epilepsie, tensiune intracraniana, femei insarcinate sau care alapteaza.

Mod de administrare :capsule, pulbere, fructe uscate.

3.Ienuparul ( Juniperus communis):

-e un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si caldurile cele mai mari

-este indicat in boli ale aparatului respirator, infectii urinare,boli de piele, afectiuni ale ficatului

-este un bun detoxifiant si purificator al sangelui

-da o rezistenta crescuta organismului la infectii si dezechilibre nervoase sau hormonale.

Contraindicatii si precautii:

Nu este indicat femeilor insarcinate sau femeilor care vor sa ramana insarcinate

Persoanele care deja sufera de infectii urinare vor consuma cu prudenta.

Mod de administrare :tinctura,ulei,fructe uscate (vezi cura cu boabe de ienupar).

Dr.Corfariu Oana

Uleiul de catina

Catina (hippophae oleum) este un arbust putin pretentios la conditiile de mediu si sol.De la catina se folosesc in special fructele,dar si scoarta are rol terapeutic.

Una din cele mai eficiente metode de utilizare a catinei,(cu care am obtinut  rezultate foarte bune in cabinet) este uleiul din fructele de catina.

Compozitie:

Fructul de catina contine vitamina A, C, complexul B, E, P, K, F si microelemente precum fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu. Catina este bogata si in beta-caroten (mai mult decat contine morcovul), dar si pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali.

Fructele de catina se recolteaza din august pana la sfarsitul lui octombrie.

Actiunile uleiului de catina:

actiune regeneratoare asupra metabolismului celular, actiune imunomodulatoare, protejeaza celula hepatica,imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului, stimuleaza regenerarea maduvei hematogene, protejeaza mucoasa gastrica impotriva efectelor ulcerogene ale medicamentelor antiinflamatorii steriodice si nesteroidice, incetineste procesul de imbatranire prin captarea radicalilor liberi, actiune antiaterosclerotica si actiune de protectie coronariana.

Rolul uleiului de catina:

Uleiul de catina asigura necesarul de nutrienti si vitamine ale organismului, are efect tonic general, combate efectele negative ale stressului si ajuta la refacerea rapida a organismului .

Indicatiile uleiului de catina:

anemii,afectiuni dermatologice (ex.dermatite atopice,psoriazis etc), afectiuni cardiovasculare, ulcer gastroduodenal, hepatite cronice, afectiuni urogenitale, afectiuni oculare (ex.miopie, cataracta, astigmatism etc),surmenaj fizic si intelectual, scaderea imunitatii).

Mod de administrare:

Adulti: 20 picaturi de 3 ori pe zi timp de 1 luna,in cure de 3 ori pe an.

Copii (peste varsta de 3 ani): 5 picaturi de 3 ori pe zi timp de 1 luna,in cure de 3 ori pe an.

Boala, privita din alta perspectiva

Boala este o atentionare si ne semnaleaza ca incalcam armonia universala. Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem.

Nu este o pedeapsa nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului.

Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului).

Boala nu ne este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea, atitudinea de a o respinge este contraproductiva. Eforturile de a o nega si de a o suprima au ca rezultat cel mult mascarea simptomelor, si nu o reala vindecare. Dimpotriva, camuflarea manifestarilor fizice exprima refuzul de a ne privi cu luciditate, accentuandu-ne starea de inconstienta. Reprimandu-ne boala, pe noi ne reprimam. Negand-o ori dusmanind-o, pe noi ne negam sau ne dusmanim. Luptandu-ne cu boala, cu noi ne luptam si nu putem iesi decat invinsi, scufundandu-ne si mai mult in tenebrele ignorantei. Trebuie sa o acceptam si sa o intelegem, deoarece in acest mod pe noi ne acceptam si ne intelegem.

Boala ne semnaleaza instrainarea de propriul sine, avand ca substrat ignoranta. Nu o putem vindeca decat daca revenim in maduva fiintei noastre, daca ne reimprietenim cu noi insine. Boala este calea deschisa catre esenta din noi. Nu este o inlantuire, ci fereastra deschisa catre libertate. Ignoranta ne incatuseaza.

Un om bolnav nu mai este el insusi, nu se mai cunoaste pe sine, isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila). Boala este rodul unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc, incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic.

Esenta tratamentului consta in dobandirea claritatii mentale care permite descatusarea de aceste convingeri gresite. Este ca si vindecat cel care intelege ca boala sa este licarirea care-l poarta catre intimitatea propriei fapturi si se accepta drept ceea ce este, se impaca cu sine insusi si are curajul de a se cunoaste si de a se transforma – procesul vindecarii in sine nu mai este decat o chestiune de timp; cu conditia, ce-i drept, ca modificarile din planul fizic (leziunile morfologice) sa nu fie prea severe (si deci ireversibile).

Boala este consecinta unor rezonante joase pe care cel bolnav le intretine, avand falsa convingere ca este una cu ele. Ele isi au sorgintea in subsolul constiintei, inaccesibil in mod obisnuit fiintei umane, dar pot fi percepute de catre oricine, in stadiul incipient de manifestare, sub forma gandurilor si a trairilor degradante. Acolo, in hrubele mentalului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, materiale, profesionale etc.

Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil la boala este de a se confunda cu aceste manifestari psihomentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea, valvataia ori vijelia lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina, mistuita de magma ori spulberata de vifor. Ele tin de structura lui, dar nu sunt decat involburari, vapai, vartejuri ale diferitelor straturi ale mentalului, distincte de samburele fiintei sale. El spune “sunt trist”, “sunt manios” ori “mi-e teama” nereusind sa se disocieze (sa se detaseze) de aceste trairi, sa inteleaga ca sunt doar o parte din el, diferita de esenta sa, sa le perceapa doar ca pe niste fluxuri care ii parcurg structura tocmai din cauza frecventelor inferioare de vibratie pe care le mentine in faptura sa.

Un individ nu sufera atat pentru greselile sale din trecut sau pentru ale altora, cat pentru greselile lui actuale, de fiecare clipa. In acest sens, boala este un nepretuit indrumator. Localizarea si tipul ei nu sunt niciodata intamplatoare, ci se coreleaza cu functia esentiala si/sau cu semnificatia subtila a organului/tesutului/teritoriului afectat.

Rostul bolii este de a-i deschide ochii celui bolnav, de a-l scoate din ignoranta. Boala este pragul, poarta intredeschisa spre lumina. Putem sa o negam, sa o respingem, inchizand-o si zavorandu-ne in bezna prostiei, sau putem sa o deschidem larg, sa avem curajul sa pasim peste prag in lumina constiintei, a constientizarii – mintea ne devine clara, umbrele amagitoare ale ego-ului sunt date la o parte.

Odata ce am trecut pragul, poarta inceteaza sa mai existe pentru noi – o lasam undeva in urma, nu ne mai intereseaza: boala nu-si mai are rostul, este vindecata.

Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Principii generale scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Schizandra,fructul cu cinci gusturi

Ce se poate spune despre Shizandra(Schisandra chinensis)?schizandra1

Este  o planta lemnoasa, cataratoare, al carui fruct are toate cele 5 gusturi: dulce, sarat, acru, amar si iute,ceea ce ne spune foarte mult despre complexitatea ei si puterea ei tamaduitoare.

Aceasta planta este folosita de peste 2000 de ani in China pentru foarte multe afectiuni si a fost inclusa in cea mai veche farmacopee chinezeasca a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Schizandra este o planta cu proprietati exceptionale -imunomodulator,adaptogen si protector hepatic.

Planta ajuta fiinta sa se adapteze la:

-schimbarile de temperatura,care sunt acum mult mai bruste decat in anii trecuti si care destabilizeaza organismul

– schimbarile psihoemotionale,in caz de stress accentuat,trecere de la depresie la iritabilitate,teama,nervozitate etc.

schizandra2

Schizandra este un bun protector hepatic in ciroza, in hepatite virale si alcoolice, icter si carcinom hepatic.Ea reduce nivelul transaminazelor serice, stimuleaza sinteza de glicogen si proteine, ajuta la refacerea tesutului hepatic si stimuleaza detoxifierea hepatica.

S-a dovedit ca schizandra are reale proprietati in a imbunatati memoria, concentrarea, claritatea mentala, reflexele si capacitatea de coordonare a miscarilor fine.

Schizandra a fost studiata intens si in Rusia ,incepand cu anul 1960 si au concluzionat in urma experientelor ca este unul din cei buni antioxidanti ,ca imbunatateste acuitatea vizuala si auditiva, reduce efectele toxice ale chimioterapiei.Au observat si ei efectele benefice uluitoare asupra ficatului si au ajuns la concluzia ca imbunatateste si activitatea renala.

In practica medicala , am folosit schizandra si la pacienti cu transpiratii nocturne excesive si a fost singurul remediu care a dat rezultate rapide si durabile.

De asemenea, Schizandra se mai poate folosi si in probleme dermatologice(in combinatie cu alte remedii): alergii, eczeme,urticarii, candidoze.

Componente bioactive :peste 30 de lignani,fitosteroli,vit.C,vit.E,stimuleaza sinteza substantelor adaptogene adrenalina si noradrenalina,stimuleaza producerea neurotransmitatorilor serotonina si dopamina.

Contraindicatii :

– Nu se administreaza in epilepsie, tensiune intracraniana, ulcer peptic, femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Efecte adverse:

– Supradozajul poate duce la hiperactivitate, agitatie si dificultati de respiratie.

Disponibilitate:

o puteti gasi in orice plafar ,magazin naturist ,sub forma de capsule.

Dr.Corfariu Oana

Actiunea reglatoare a plantelor

Suntem atat de obisnuiti cu medicamentele, care au atat efecte pozitive cat si unele efecte secundare negative, incat chiar si atunci cand auzim despre un remediu vegetal, prima intrebare pe care ne-o punem este daca nu ne va dauna cumva. Ne intrebam daca nu are efecte secundare nedorite sau daca nu ne va crea probleme in cazul in care noi luam un remediu pentru o tulburare pe care am identificat-o gresit, sau am supraestimat-o. Vestea buna este ca in cazul remediilor vegetale avem de a face cu o “medicina blanda” de care nu trebuie sa ne temem.

Multe dintre produsele vegetale folosite curent in terapeutica sunt active doar atunci cand exista perturbari (pe care le elimina stimuland moderat mecanismele naturale de corectare), dar nu si la persoanele normale. Spre exemplu, digitala este tonicardiaca doar la pacientii cu insuficienta cardiaca; paducelul regleaza tensiunea (o scade cand este prea crescuta sau o creste atunci cand e prea scazuta), dar nu influenteaza tensiunea la persoanele normotensive; produsele cu derivati salicilati scad temperatura doar cand exista febra, dar nu determina hipotermie etc.

Remediile din plante actioneaza doar cand este necesar si, atunci, cu o intensitate (de regula blanda sau moderata) adaptata gravitatii situatiei. In general, actiunea lor nu este drastica si se realizeaza fiziologic, corectand mecanismul perturbat (si nu blocand sau stimuland alte mecanisme, ceea ce ar putea dezechilibra si mai mult sistemul in ansamblu – este cazul celor mai multe medicamente de sinteza).

Prin extensie, acesta este modul de a actiona al tuturor asa ziselor “medicini blande” – ele directioneaza organismul spre autovindecare punand in miscare mecanismele fiziologice, naturale (de aici denumirea de medicina naturista sau, mai corect, naturala). Exceptie de la aceasta fac anumite clase de compusi care, in doze suficiente, pot fi chiar toxici sau letali: alcaloizii, heterozidele cardiotonice, unii compusi volatili s.a.

Acest articol este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale, partea a II-a Vindecarea sufletului si a trupului prin plante Fitoterapia psihocauzala scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Antioxidantii

Oxigenul stă la baza tuturor plantelor și animalelor. El este cel mai important  nutrient de care are nevoie in fiecare secunda fiecare celula din organism. Fără el nu putem sa eliberăm energia din hrana cu ajutorul căreia se conduc toate procesele din organism. Dar oxigenul este o substanță chimica reactivă și deosebit de periculoasa: in reacțiile biochimice normale, oxigenul poate sa devina instabil și poate „oxida” moleculele din jur.

Acest proces pate duce la distrugerea celulelor care sa fie punctul de pornire pentru cancer, inflamații, lezări ale arterelor și îmbătrânire. Cunoscut ca un radical liber oxidant, acest echivalent al unui deșeu nuclear trebuie înlăturat pentru a îndepărta pericolul. Radicalii liberi se produc atunci când au loc procese de combustie incompleta, cum ar fi fumatul, radiații, prăjirea sau frigerea alimentelor și procese normale ale organismului.

Substanțele chimice capabile sa facă inofensivi radicalii liberi se numesc antioxidanți. Unii sunt cunoscuți drept nutrimente esențiale, cum sunt vitamina A și betacarotenul, vitaminele C și E iar alții , printre  care  bioflavonoidele, antocianidinele, picnogenolul și alte peste o suta de substanțe descoperite recent in alimentele naturale proaspete, au diverse funcții .

Echilibrul intre aportul dumneavoastră de antioxidanți și expunerea la radicali liberi poate cu adevărat sa reprezinte echilibrul dintre viața și moarte. Puteți sa înclinați balanța in favoarea dumneavoastră făcând simple modificări in alimentație și printr–o suplimentare a cantității de antioxidanți.

Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor este marea lor varietate de culori vii. Culorile fructelor și legumelor provin de la mare varietate de compuși chimici numiți antioxidanți. Aceste substanțe chimice se găsesc aproape exclusiv in plante. In alimentele de origine animala sunt prezente doar in măsura in care animalele le consumă și le depozitează in mici cantități in țesuturile lor.

Plantele vii ilustrează frumusețea naturii, atât in ce privește culoarea, cât  și chimia. Ele preiau energia de la soare și o transforma in viața prin procesul fotosintezei. În cadrul acestui proces, energia solara este mai întâi transformata in glucide simple, iar apoi in hidrați de carbon mai complecși, grăsimi și proteine.

Acest proces complex are loc printr–o activitate destul de puternica in interiorul plantei și totul se desfășoară prin schimbul de electroni dintre molecule. Daca se îndepărtează de la locurile lor in acest proces, ei pot crea radicali liberi, care pot produce perturbări in funcția și structura plantei. Ca mecanism de apărare planta ridica un scut împrejurul reacțiilor potențial periculoase, care absoarbe aceste substanțe puternic reactive. Scutul acesta este alcătuit din antioxidanți care interceptează și evacuează electronii, care ar putea fi altfel sa se abată de la drumul lor normal.

Antioxidanții sunt de obicei colorați,deoarece aceeași proprietate chimica ce absoarbe excesul de electroni creează, de asemenea, și culori vizibile. Unii dintre acești antioxidanți sunt numiți carotenoizi, și aceștia sunt in număr de sute. In ce privește culoarea, ei variază de la culoarea galbena a beta carotenului(dovleac), la rosul licopenului(tomate) pana la culoarea portocalie a critoxantinelor (portocale). Alți antioxidanți pot fi incolori și aceștia cuprind substanțe chimice cum este acidul ascorbic(vitamina C) și vitamina E,care acționează ca antioxidanți in alte parți ale planetei ce trebuie protejate de pericolul electronilor greu de stăpânit.

Ceea ce face ca acest proces sa fie semnificativ pentru noi,ființele vii, este faptul ca suntem producători de mici cantitatea de radicali liberi pe parcursul vieții noastre. Simpla expunere la soare, la anumiți poluanți industriali și aporturi dezechilibrate de nutrienți creează cadrul pentru o afectare nedorita produsa de radicalii liberi. Radicalii liberi sunt periculoși.

Noi nu producem  in mod normal antioxidanți care sa ne protejeze împotriva radicalilor liberi. Din fericire, antioxidanții din plante lucrează in corpurile noastre in același fel in care lucrează in plante. Un aport constant de fructe și legume in stare proaspăta ne asigura necesarul de antioxidanți, acesta trebuie însă corelat cu nevoile personale.

Principalii antioxidanți :

RESVERATROLUL

Este cel mai puternic anti-oxidant natural cunoscut

Există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate. Se găseşte în general în fructele de culoare violet (dar nu numai) : sucul de struguri negri, sâmburii de struguri, dude, mure, coacăze, prune, afine, dar și din varza de Bruxelles, fragi, alune

Are un efect direct de distrugere tumorală, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar și asupra celor hormono-dependente (sân, ovar, testicul, ficat, stomac)

Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc

Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului

Scade nivelul sangvin al colesterolului total și al trigliceridelor

Este un vasodilatator arterial

Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic

Are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină => efect anti-trombotic

Are efecte anti-SIDA, antivirale , antialergice , antibacteriene şi antiinflamatoare

Măreşte elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen și prin aceasta preîntâmpină ridarea și îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea

Efect protectiv faţă de boala Alzheimer întârziind degradarea neuronilor și există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său și alte boli neuro-degenerative

Creşte durata de viaţă și potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (15-30%)

Are efect  fito-estrogen ca și soia

Previne și combate eficient osteoporoza

dr.Bosoiu Andi

tel.0722230777

Exista alternative naturale la antibiotice

 Primul antibiotic a fost descoperit in 1929 de catre Alexander Fleming, un bacteriolog englez.El a decoperit ca stafilococii pe care-i cultiva se descompuneau intr-un anumit mediu si a observat ca responsabil pentru aceasta era un mucegai-Penicillum notatum, care contaminase accidental mediul de cultura.Substanta antibiotica pe care a extras-o s-a numit penicilina.Totusi ea a ramas neutilizata timp de 17 ani.In 1939 ,doi cercetatori englezi au reluat descoperirea lui Fleming si i-au testat valoarea terapeutica pe soareci.Aceste experiente, fiind incununate de succes, au deschis drumul pentru utilizarea ei la oameni.Ea s-a dovedit eficienta in numeroase infectii: pneumonie, difterie,  gonoree, scarlatina, reumatism articular acut etc.

 Toata lumea a fost cuprinsa de euforie.Se credea ca in sfarsit se descoperise medicamentul miraculos.Si intr-adevar bolile infectioase care au fascut atatea victime, au putut fi tratate usor cu ajutorul penicilinei.Produsele -pe baza de penicilina care puteau fi cumparate de oricine fara reteta-au invadat piata.

 Totusi vanzarea ei libera a incetat in 1955 in multe tari din Europa.Ea nu a mai putut fi procurata decat pe baza de reteta.Numarul microbilor deveniti rezistenti la penicilina, precum si la o serie de alte antibiotice descoperite intre timp-crescuse periculos de mult.

 Din pacate, administrarea antibioticelor se face si in zilele noastre cu prea mare usurinta, in situatii in care nu e neaparat nevoie de administrarea lor, iar modul de administrare este de asemenea de multe ori nerespectat.Aceasta aduce cu sine mai multe probleme:

-organismul este privat de posibilitatea de a se ajuta singur si de a-si exercita forta de aparare

-sistemul imunitar este perturbat in urma tratamentului cu antibiotice, deoarece acestea exercita o influenta negativa asupra lui si de asemenea perturba flora cutanata si intestinala

-se dezvolta o rezistenta nedorita a microbilor fata de antibioticele folosite necorespunzator si la o infectie ulterioara e necesara fie o doza crescuta de antibiotic, fie folosirea altui antibiotic.

 Antibioticele naturale, pe care le gasim in plante sunt o solutie salvatoare in multiple situatii.As spune ca ar fii firesc sa fie primele la care sa ne gandim in cazul unei infectii-si numai in cazurile exceptionale in care isi dovedesc ineficienta, sa ne gandim la administrarea antibioticelor de sinteza.

 Antibioticele naturale actioneaza in mod dublu  asupra organismului:

-in mod direct asupra microbilor (actiune bactericida si bacteriostatica)

-in mod indirect-prin imbunatatirea raspunsului imun al organismului.Astfel, il ajuta mult in lupta impotriva microbilor.Antibioticele naturale sunt in mod special bogate in oligoelemente si toate procesele de aparare ale organismului functioneaza mult mai bine-este ca in povestea cunoscuta, in care eroul cere corbului sa ii aduca apa vie si apoi reuseste cu mult mai mare usurinta sa omoare balaurul.

 De ce nu dezvolta microbii rezistenta la antibioticele naturale?

  Pentru ca d.p.d.v. chimic, antibioticele clasice sunt constituite dintr-o singura molecula,iar microbului ii e usor sa fabrice o enzima capabila sa o neutralizeze.Anibioticele naturale sunt compuse din numeroase molecule diferite.Un microb care ar incerca sa dezvolte rezistenta fata de antibioticul natural, ar trebui sa produca fie o enzima capabila sa neutralizeze toate aceste molecule deodata-ceea ce nu este posibil, fie o mutime de enzime diferite, ceea ce iar nu este posibil.In plus,antibioticele naturale sporesc forta de rezistenta a organismului,spre deosebire de antibioticele clasice ,care o reduc.

 Din experienta mea, am observat ca cele mai eficiente antibiotice naturale sunt uleiurile esentiale.Acestea sunt preparate lichide, alcatuite din substante uleioase si aromatice, extrase din plante prin distilare sau presare.Ele se administreaza pe cale orala, pe cale cutanata sau prin inhalatii.

 Dintre cele mai puternice uleiuri esentiale as aminti:

Antibacteriene : oregano si cimbru

Antivirale: busuioc,eucalipt,oregano,arbore de camfor,cimbrisor

Antifungice: oregano, palmarosa, cimbru

Antiparazitare: oregano, cimbru, cimbrisor, neem

Uleiurile indicate pentru copii: lavanda,arbore de camfor

 Exista de asemeni,combinatii de uleiuri esentiale, alcatuite pe baza anumitor proprietati asemanatoare.Exista un ulei esential combinat numit Thieves (hoti) ,care a fost creat pe baza relatarilor istorice despre patru hoti din Franta care au folosit cuisoare, rozmarin si alte esente, ca sa se protejeze in timp ce jefuiau bolnavii de ciuma.Acest amestec a fost testat de Weber State University Ogden din Utah, iar rezultatele au demonstrat o eficienta de 99,9% impotriva bacteriilor din aer.

Pentru a ne convinge de eficienta administrarii uleiurilor esentiale, putem face o aromatograma-este asemanator cu antibiograma, doar ca se face cu ulei esential pentru a vedea care ulei este cel mai potrivit in cazul infectiei de care suferim.

 Este important de retinut ca uleiurile esentiale nu se administreaza intern nediluate, ci se iau intr-o lingurita de miere sau pe miez de paine, iar nr de picaturi variaza in functie de nr de kilograme, varsta si afectiune.Tratamentul intern cu ulei esential dureaza aproximativ 10-14 zile, se face o pauza si apoi se poate relua.

De asemenea,este important sa stim ca nu se alica direct pe piele ,ci se amesteca cu ulei de migdale dulci sau ulei de floarea soarelui etc.Ele nu se administreaza intern femeilor gravide si copiilor sub varsta de 5 ani.

Proprietatile curative ale uleiurilor esentiale pe care le folosim depind in mod direct si de gradul de puritate al acestora.Din aceasta cauza, este necesar sa le folosim pe cele care sunt 100% naturale .

Alte antibiotice foarte eficiente pe care le-am folosit de-a lungul anilor sunt :Argintul coloidal-ionic (despre care voi scrie un articol separat) ,extractul din samburi de gref, frunzele de maslin (sub forma de capsule sau tinctura) si tinctura de propolis.

Este important sa stim ca aceste alternative naturale la antibiotice exista si sunt oricand la dispozitia noastra.

dr.Corfariu Oana