Sugestii medicale pentru vreme rece sau instabila

In aceasta iarna in care zapada si gerul au uitat sa apara, multi dintre noi ne bucuram de vremea neasteptat de buna pentru acesta perioada.Din pacate, nu luam in considerare faptul ca, scos din ritmul obisnuit al naturii, organismul nostru are suferit.Din cauza dereglarii ritmurilor firesti ale naturii, organismul nu isi mai gaseste stare de echilibru.Din aceasta cauza, apar mult mai frecvent decat de obicei stari de oboseala, migrene, alergii, depresii, nervozitate, sensibilitate crescuta la infectii etc.

  Va recomand 3 remedii cu rol adaptogen (care ajuta organismul sa se adapteze le schimbarile de temperatura si presiune),astfel incat organimsul  sa functioneze optim:

1.Astragalus(Astragalus membranaceus)(radacina):

-este una dintre cele mai importante plante din medicina traditionala chineza

-ajuta la menţinerea funcţionării normale a sistemului imunitar (susţine organismul în lupta împotriva virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor)

– ajuta organismul sa se adapteze la schimbarile de temperatura si presiune(fizic, psihic si imunitar)

-ajuta la regenerarea organismului (echilibreaza energetic si creste energia vitala a organismului)
-ajuta la buna funcţionare a ficatului, a rinichilor şi a inimii si astfel la cresterea rezistentei organismului.

Contraindicatii:persoane aflate sub tratament cu imunosupresoare sau anticoagulante,sarcina,alaptare.

Mod de administrare:comprimate,capsule, pulbere.

2.Schizandra (Schizandra chinensis)(fructe)

-este originara din China si Japonia

-se mai numeste plante cu cele 5 gusturi pentru ca fructele ei contin toate cele 5 gusturi(dulce,sarat,amar si picant)

-este una dintre cele mai bune plante adaptogene si imunostimulente

-ajuta la adaptarea organismului in conditii de stress (fizic,psihic,imunitar,termic ) prin modularea nivelului de adrenalina si noradrenalina

-ajuta la protectia si regenerarea hepatica, imbunatatind  functiile hepatice (in intoxicatii,hepatomegalie,virusuri,intoxicatii etc).Ficatul este organul cu cele mai complexe functii din organism, iar regenerarea hepatica ajuta in mod direct la starea de bine si de revigorare a organismului.

Contraindicatii:

Epilepsie, tensiune intracraniana, femei insarcinate sau care alapteaza.

Mod de administrare :capsule, pulbere, fructe uscate.

3.Ienuparul ( Juniperus communis):

-e un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si caldurile cele mai mari

-este indicat in boli ale aparatului respirator, infectii urinare,boli de piele, afectiuni ale ficatului

-este un bun detoxifiant si purificator al sangelui

-da o rezistenta crescuta organismului la infectii si dezechilibre nervoase sau hormonale.

Contraindicatii si precautii:

Nu este indicat femeilor insarcinate sau femeilor care vor sa ramana insarcinate

Persoanele care deja sufera de infectii urinare vor consuma cu prudenta.

Mod de administrare :tinctura,ulei,fructe uscate (vezi cura cu boabe de ienupar).

Dr.Corfariu Oana

Uleiul de catina

Catina (hippophae oleum) este un arbust putin pretentios la conditiile de mediu si sol.De la catina se folosesc in special fructele,dar si scoarta are rol terapeutic.

Una din cele mai eficiente metode de utilizare a catinei,(cu care am obtinut  rezultate foarte bune in cabinet) este uleiul din fructele de catina.

Compozitie:

Fructul de catina contine vitamina A, C, complexul B, E, P, K, F si microelemente precum fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu. Catina este bogata si in beta-caroten (mai mult decat contine morcovul), dar si pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali.

Fructele de catina se recolteaza din august pana la sfarsitul lui octombrie.

Actiunile uleiului de catina:

actiune regeneratoare asupra metabolismului celular, actiune imunomodulatoare, protejeaza celula hepatica,imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului, stimuleaza regenerarea maduvei hematogene, protejeaza mucoasa gastrica impotriva efectelor ulcerogene ale medicamentelor antiinflamatorii steriodice si nesteroidice, incetineste procesul de imbatranire prin captarea radicalilor liberi, actiune antiaterosclerotica si actiune de protectie coronariana.

Rolul uleiului de catina:

Uleiul de catina asigura necesarul de nutrienti si vitamine ale organismului, are efect tonic general, combate efectele negative ale stressului si ajuta la refacerea rapida a organismului .

Indicatiile uleiului de catina:

anemii,afectiuni dermatologice (ex.dermatite atopice,psoriazis etc), afectiuni cardiovasculare, ulcer gastroduodenal, hepatite cronice, afectiuni urogenitale, afectiuni oculare (ex.miopie, cataracta, astigmatism etc),surmenaj fizic si intelectual, scaderea imunitatii).

Mod de administrare:

Adulti: 20 picaturi de 3 ori pe zi timp de 1 luna,in cure de 3 ori pe an.

Copii (peste varsta de 3 ani): 5 picaturi de 3 ori pe zi timp de 1 luna,in cure de 3 ori pe an.

A venit toamna

Cura cu struguristruguri

A venit toamna si totul ne vorbeste despre abundenta, multumire si plenitudine.

Cura cu struguri  se realizeaza toamna, in lunile septembrie-octombrie si ne ajuta sa fim la unison cu acest anotimp al abundentei.

Strugurii au fost dintotdeauna un simbol al bunastarii.Ei sunt prezenti in toate picturile care sugereaza ideea de preaplin, de belsug  si de abundenta.De asemenea, ei sunt si un simbol al bucuriei, al recoltei bogate si al succesului.

Cura cu struguri aduce un beneficiu extraordinar fiintei noastre, pregatindu-ne pentru iarna, cand rezervele sunt limitate.

Strugurii contin multa apa, lipide, glucide, minerale(calciu, magneziu, fosfor, potasiu) si vitamine (vit C, vit B1, vit B2 s.a).Prin compozitia lor complexa, strugurii au un important rol de remineralizare al organismului.

Zaharurile din struguri sunt glucuza si levuloza si sunt usor asimilabile, asigurandu-ne rapid o doza mare de energie.

Un lucru mai putin cunoscut este faptul ca mustul sau sucul din struguri (in special negri) are o compozitie apropiata de cea a laptelui matern, cu aproape aceleasi procente de apa, lipide, zaharuri, proteine, substante minerale, de unde putem concluziona ca este un remediu regenerator si reintineritor.

Un alt efect extraordinar al strugurilor, pentru care le recomand pacientilor cura cu struguri, este efectul lor puternic alcalinizant.Acest lucru este cu atat mai valoros cu cat majoritatea oamenilor consuma multe alimente acide, iar aciditatea crescuta a organismului poate conduce la cancer, conform ultimelor cercetari in domeniu.

Strugurii au si rol puternic detoxifiant al organismului, lucru de care beneficiaza fiecare celula a corpului nostru.Numai in lipsa toxinelor ,organismul nostru poate functiona la parametri normali, dar cati dintre noi suntem atenti sa facem macar de 2 ori pe an o cura de detoxifiere ?

Strugurii  detoxifica ficatul si refac functia hepatica, decongestioneaza splina, au efect laxativ .Ca urmare a detoxifierii organismului, in urma curei cu struguri s-a observat si o ameliorare  in diverse probleme ale pielii (piele uscata, eruptii cutanate, descuamare).

Datorita compozitiei si efectelor prezentate, cura cu struguri este indicata in :

anemie, demineralizare, artita, reumatism, guta, congestia ficatului si a splinei, edeme, intoxicatie, aciditatea organismului, afectiuni ale pielii, surmenaj intelectual, constipatie.

Contraindicatii:

diabet, retentia de apa in tesuturi, colita de fermentatie, diaree cronica, hipertensiune arteriala grava.

Cum se realizeaza cura cu struguri?

Pentru a avea efecte optime, cura cu struguri trebuie sa dureze minim 7 zile.

Se incepe cu 1/2 kg de struguri pe zi repartizati la cele 3 mese principale.Se creste cu 1/2 kg/zi pana se ajunge la 3 kg si se mentine aceasta cantitate inca 3 zile.

Pe perioada curei, se poate bea si suc proaspat de struguri(must) si sunt indicate plimbarile in aer liber si exercitiile fizice.Revenirea din cura se face in mod gradat, cu alimente usoare.

Boala, privita din alta perspectiva

Boala este o atentionare si ne semnaleaza ca incalcam armonia universala. Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem.

Nu este o pedeapsa nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului.

Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului).

Boala nu ne este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea, atitudinea de a o respinge este contraproductiva. Eforturile de a o nega si de a o suprima au ca rezultat cel mult mascarea simptomelor, si nu o reala vindecare. Dimpotriva, camuflarea manifestarilor fizice exprima refuzul de a ne privi cu luciditate, accentuandu-ne starea de inconstienta. Reprimandu-ne boala, pe noi ne reprimam. Negand-o ori dusmanind-o, pe noi ne negam sau ne dusmanim. Luptandu-ne cu boala, cu noi ne luptam si nu putem iesi decat invinsi, scufundandu-ne si mai mult in tenebrele ignorantei. Trebuie sa o acceptam si sa o intelegem, deoarece in acest mod pe noi ne acceptam si ne intelegem.

Boala ne semnaleaza instrainarea de propriul sine, avand ca substrat ignoranta. Nu o putem vindeca decat daca revenim in maduva fiintei noastre, daca ne reimprietenim cu noi insine. Boala este calea deschisa catre esenta din noi. Nu este o inlantuire, ci fereastra deschisa catre libertate. Ignoranta ne incatuseaza.

Un om bolnav nu mai este el insusi, nu se mai cunoaste pe sine, isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila). Boala este rodul unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc, incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic.

Esenta tratamentului consta in dobandirea claritatii mentale care permite descatusarea de aceste convingeri gresite. Este ca si vindecat cel care intelege ca boala sa este licarirea care-l poarta catre intimitatea propriei fapturi si se accepta drept ceea ce este, se impaca cu sine insusi si are curajul de a se cunoaste si de a se transforma – procesul vindecarii in sine nu mai este decat o chestiune de timp; cu conditia, ce-i drept, ca modificarile din planul fizic (leziunile morfologice) sa nu fie prea severe (si deci ireversibile).

Boala este consecinta unor rezonante joase pe care cel bolnav le intretine, avand falsa convingere ca este una cu ele. Ele isi au sorgintea in subsolul constiintei, inaccesibil in mod obisnuit fiintei umane, dar pot fi percepute de catre oricine, in stadiul incipient de manifestare, sub forma gandurilor si a trairilor degradante. Acolo, in hrubele mentalului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, materiale, profesionale etc.

Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil la boala este de a se confunda cu aceste manifestari psihomentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea, valvataia ori vijelia lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina, mistuita de magma ori spulberata de vifor. Ele tin de structura lui, dar nu sunt decat involburari, vapai, vartejuri ale diferitelor straturi ale mentalului, distincte de samburele fiintei sale. El spune “sunt trist”, “sunt manios” ori “mi-e teama” nereusind sa se disocieze (sa se detaseze) de aceste trairi, sa inteleaga ca sunt doar o parte din el, diferita de esenta sa, sa le perceapa doar ca pe niste fluxuri care ii parcurg structura tocmai din cauza frecventelor inferioare de vibratie pe care le mentine in faptura sa.

Un individ nu sufera atat pentru greselile sale din trecut sau pentru ale altora, cat pentru greselile lui actuale, de fiecare clipa. In acest sens, boala este un nepretuit indrumator. Localizarea si tipul ei nu sunt niciodata intamplatoare, ci se coreleaza cu functia esentiala si/sau cu semnificatia subtila a organului/tesutului/teritoriului afectat.

Rostul bolii este de a-i deschide ochii celui bolnav, de a-l scoate din ignoranta. Boala este pragul, poarta intredeschisa spre lumina. Putem sa o negam, sa o respingem, inchizand-o si zavorandu-ne in bezna prostiei, sau putem sa o deschidem larg, sa avem curajul sa pasim peste prag in lumina constiintei, a constientizarii – mintea ne devine clara, umbrele amagitoare ale ego-ului sunt date la o parte.

Odata ce am trecut pragul, poarta inceteaza sa mai existe pentru noi – o lasam undeva in urma, nu ne mai intereseaza: boala nu-si mai are rostul, este vindecata.

Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Principii generale scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Schizandra,fructul cu cinci gusturi

Ce se poate spune despre Shizandra(Schisandra chinensis)?schizandra1

Este  o planta lemnoasa, cataratoare, al carui fruct are toate cele 5 gusturi: dulce, sarat, acru, amar si iute,ceea ce ne spune foarte mult despre complexitatea ei si puterea ei tamaduitoare.

Aceasta planta este folosita de peste 2000 de ani in China pentru foarte multe afectiuni si a fost inclusa in cea mai veche farmacopee chinezeasca a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Schizandra este o planta cu proprietati exceptionale -imunomodulator,adaptogen si protector hepatic.

Planta ajuta fiinta sa se adapteze la:

-schimbarile de temperatura,care sunt acum mult mai bruste decat in anii trecuti si care destabilizeaza organismul

– schimbarile psihoemotionale,in caz de stress accentuat,trecere de la depresie la iritabilitate,teama,nervozitate etc.

schizandra2

Schizandra este un bun protector hepatic in ciroza, in hepatite virale si alcoolice, icter si carcinom hepatic.Ea reduce nivelul transaminazelor serice, stimuleaza sinteza de glicogen si proteine, ajuta la refacerea tesutului hepatic si stimuleaza detoxifierea hepatica.

S-a dovedit ca schizandra are reale proprietati in a imbunatati memoria, concentrarea, claritatea mentala, reflexele si capacitatea de coordonare a miscarilor fine.

Schizandra a fost studiata intens si in Rusia ,incepand cu anul 1960 si au concluzionat in urma experientelor ca este unul din cei buni antioxidanti ,ca imbunatateste acuitatea vizuala si auditiva, reduce efectele toxice ale chimioterapiei.Au observat si ei efectele benefice uluitoare asupra ficatului si au ajuns la concluzia ca imbunatateste si activitatea renala.

In practica medicala , am folosit schizandra si la pacienti cu transpiratii nocturne excesive si a fost singurul remediu care a dat rezultate rapide si durabile.

De asemenea, Schizandra se mai poate folosi si in probleme dermatologice(in combinatie cu alte remedii): alergii, eczeme,urticarii, candidoze.

Componente bioactive :peste 30 de lignani,fitosteroli,vit.C,vit.E,stimuleaza sinteza substantelor adaptogene adrenalina si noradrenalina,stimuleaza producerea neurotransmitatorilor serotonina si dopamina.

Contraindicatii :

– Nu se administreaza in epilepsie, tensiune intracraniana, ulcer peptic, femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Efecte adverse:

– Supradozajul poate duce la hiperactivitate, agitatie si dificultati de respiratie.

Disponibilitate:

o puteti gasi in orice plafar ,magazin naturist ,sub forma de capsule.

Dr.Corfariu Oana

Actiunea reglatoare a plantelor

Suntem atat de obisnuiti cu medicamentele, care au atat efecte pozitive cat si unele efecte secundare negative, incat chiar si atunci cand auzim despre un remediu vegetal, prima intrebare pe care ne-o punem este daca nu ne va dauna cumva. Ne intrebam daca nu are efecte secundare nedorite sau daca nu ne va crea probleme in cazul in care noi luam un remediu pentru o tulburare pe care am identificat-o gresit, sau am supraestimat-o. Vestea buna este ca in cazul remediilor vegetale avem de a face cu o “medicina blanda” de care nu trebuie sa ne temem.

Multe dintre produsele vegetale folosite curent in terapeutica sunt active doar atunci cand exista perturbari (pe care le elimina stimuland moderat mecanismele naturale de corectare), dar nu si la persoanele normale. Spre exemplu, digitala este tonicardiaca doar la pacientii cu insuficienta cardiaca; paducelul regleaza tensiunea (o scade cand este prea crescuta sau o creste atunci cand e prea scazuta), dar nu influenteaza tensiunea la persoanele normotensive; produsele cu derivati salicilati scad temperatura doar cand exista febra, dar nu determina hipotermie etc.

Remediile din plante actioneaza doar cand este necesar si, atunci, cu o intensitate (de regula blanda sau moderata) adaptata gravitatii situatiei. In general, actiunea lor nu este drastica si se realizeaza fiziologic, corectand mecanismul perturbat (si nu blocand sau stimuland alte mecanisme, ceea ce ar putea dezechilibra si mai mult sistemul in ansamblu – este cazul celor mai multe medicamente de sinteza).

Prin extensie, acesta este modul de a actiona al tuturor asa ziselor “medicini blande” – ele directioneaza organismul spre autovindecare punand in miscare mecanismele fiziologice, naturale (de aici denumirea de medicina naturista sau, mai corect, naturala). Exceptie de la aceasta fac anumite clase de compusi care, in doze suficiente, pot fi chiar toxici sau letali: alcaloizii, heterozidele cardiotonice, unii compusi volatili s.a.

Acest articol este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale, partea a II-a Vindecarea sufletului si a trupului prin plante Fitoterapia psihocauzala scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Puterea rugaciunii

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .
“Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – “stingerea” completă a cortexului cerebral.Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută “trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl , instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare..De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Puterea rugaciunii este si ramane  miraculoasa si impresionanta.

Antioxidantii

Oxigenul stă la baza tuturor plantelor și animalelor. El este cel mai important  nutrient de care are nevoie in fiecare secunda fiecare celula din organism. Fără el nu putem sa eliberăm energia din hrana cu ajutorul căreia se conduc toate procesele din organism. Dar oxigenul este o substanță chimica reactivă și deosebit de periculoasa: in reacțiile biochimice normale, oxigenul poate sa devina instabil și poate „oxida” moleculele din jur.

Acest proces pate duce la distrugerea celulelor care sa fie punctul de pornire pentru cancer, inflamații, lezări ale arterelor și îmbătrânire. Cunoscut ca un radical liber oxidant, acest echivalent al unui deșeu nuclear trebuie înlăturat pentru a îndepărta pericolul. Radicalii liberi se produc atunci când au loc procese de combustie incompleta, cum ar fi fumatul, radiații, prăjirea sau frigerea alimentelor și procese normale ale organismului.

Substanțele chimice capabile sa facă inofensivi radicalii liberi se numesc antioxidanți. Unii sunt cunoscuți drept nutrimente esențiale, cum sunt vitamina A și betacarotenul, vitaminele C și E iar alții , printre  care  bioflavonoidele, antocianidinele, picnogenolul și alte peste o suta de substanțe descoperite recent in alimentele naturale proaspete, au diverse funcții .

Echilibrul intre aportul dumneavoastră de antioxidanți și expunerea la radicali liberi poate cu adevărat sa reprezinte echilibrul dintre viața și moarte. Puteți sa înclinați balanța in favoarea dumneavoastră făcând simple modificări in alimentație și printr–o suplimentare a cantității de antioxidanți.

Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor este marea lor varietate de culori vii. Culorile fructelor și legumelor provin de la mare varietate de compuși chimici numiți antioxidanți. Aceste substanțe chimice se găsesc aproape exclusiv in plante. In alimentele de origine animala sunt prezente doar in măsura in care animalele le consumă și le depozitează in mici cantități in țesuturile lor.

Plantele vii ilustrează frumusețea naturii, atât in ce privește culoarea, cât  și chimia. Ele preiau energia de la soare și o transforma in viața prin procesul fotosintezei. În cadrul acestui proces, energia solara este mai întâi transformata in glucide simple, iar apoi in hidrați de carbon mai complecși, grăsimi și proteine.

Acest proces complex are loc printr–o activitate destul de puternica in interiorul plantei și totul se desfășoară prin schimbul de electroni dintre molecule. Daca se îndepărtează de la locurile lor in acest proces, ei pot crea radicali liberi, care pot produce perturbări in funcția și structura plantei. Ca mecanism de apărare planta ridica un scut împrejurul reacțiilor potențial periculoase, care absoarbe aceste substanțe puternic reactive. Scutul acesta este alcătuit din antioxidanți care interceptează și evacuează electronii, care ar putea fi altfel sa se abată de la drumul lor normal.

Antioxidanții sunt de obicei colorați,deoarece aceeași proprietate chimica ce absoarbe excesul de electroni creează, de asemenea, și culori vizibile. Unii dintre acești antioxidanți sunt numiți carotenoizi, și aceștia sunt in număr de sute. In ce privește culoarea, ei variază de la culoarea galbena a beta carotenului(dovleac), la rosul licopenului(tomate) pana la culoarea portocalie a critoxantinelor (portocale). Alți antioxidanți pot fi incolori și aceștia cuprind substanțe chimice cum este acidul ascorbic(vitamina C) și vitamina E,care acționează ca antioxidanți in alte parți ale planetei ce trebuie protejate de pericolul electronilor greu de stăpânit.

Ceea ce face ca acest proces sa fie semnificativ pentru noi,ființele vii, este faptul ca suntem producători de mici cantitatea de radicali liberi pe parcursul vieții noastre. Simpla expunere la soare, la anumiți poluanți industriali și aporturi dezechilibrate de nutrienți creează cadrul pentru o afectare nedorita produsa de radicalii liberi. Radicalii liberi sunt periculoși.

Noi nu producem  in mod normal antioxidanți care sa ne protejeze împotriva radicalilor liberi. Din fericire, antioxidanții din plante lucrează in corpurile noastre in același fel in care lucrează in plante. Un aport constant de fructe și legume in stare proaspăta ne asigura necesarul de antioxidanți, acesta trebuie însă corelat cu nevoile personale.

Principalii antioxidanți :

RESVERATROLUL

Este cel mai puternic anti-oxidant natural cunoscut

Există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate. Se găseşte în general în fructele de culoare violet (dar nu numai) : sucul de struguri negri, sâmburii de struguri, dude, mure, coacăze, prune, afine, dar și din varza de Bruxelles, fragi, alune

Are un efect direct de distrugere tumorală, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar și asupra celor hormono-dependente (sân, ovar, testicul, ficat, stomac)

Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc

Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului

Scade nivelul sangvin al colesterolului total și al trigliceridelor

Este un vasodilatator arterial

Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic

Are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină => efect anti-trombotic

Are efecte anti-SIDA, antivirale , antialergice , antibacteriene şi antiinflamatoare

Măreşte elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen și prin aceasta preîntâmpină ridarea și îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea

Efect protectiv faţă de boala Alzheimer întârziind degradarea neuronilor și există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său și alte boli neuro-degenerative

Creşte durata de viaţă și potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (15-30%)

Are efect  fito-estrogen ca și soia

Previne și combate eficient osteoporoza

dr.Bosoiu Andi

tel.0722230777

Cura cu boabe de ienupar

 ienupar 1 Ienuparul este una dintre plantele care nu au anotimp, fiind mereu verde si viu. Chiar si iarna, cand afara este ger, fructele sale continua sa se coaca.

Primele utilizari ale ienuparului in scopuri medicinale au fost consemnate in urma cu trei milenii, in zona muntoasa a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar si in ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele. In medicina celtica, boabele de ienupar prajite erau folosite pentru o bautura care alunga oboseala si tinea luptatorii treji pe timpul noptilor.

La noi in tara, ienuparul creste in zona alpina si subalpina, in locuri deschise si bine insorite, la marginea padurilor de pin, fag ori chiar prin jnepenisuri. Boabele de ienupar contin vitamina C, vitamine din complexul B, fier si crom.

Ienuparul se utilizeaza in deosebi ca diuretic, antiseptic al cailor urinare, antispastic, sudorific, expectorant si antitusiv.

 Cura cu boabe de ienupar dureaza 23 de zile.Este o modalitate exceptionala de purificare, de detoxifiere si de amplificare a rezistentei organismului.Prin administrarea de ienupar,organismul imprumuta ceva din taria si rezistenta acestui arbust si devine mult mai puternic in fata infectiilor de tot felul, ce apar mai ales in timpul iernii.

 Cura cu ienupar este indicata in multiple afectiuni :

afectiuni renale, dischinezie biliara, alte afectiuni hepatice si biliare, afectiuni gastrointestinale,afectiuni ale glandei tiroide(hipo si hiper), afectiuni cardiace si circulatorii, anorexie, astm bronsic, bronsita, colibaciloza, transpiratia picioarelor, furunculoza, hemofilie, stomatita, neurastenie, afectiuni ale prostatei, psoriazis, hipertensiune arteriala, migrene, infectii pulmonare, reumatism, dereglari hormonale, anexite si metroanexite, guta, hipercolesterolemie, menopauza, nevralgie intercostala, sciatica, obezitate, scleroza multipla, paralizie, mastoza chistica.

Cum se face cura?ienupar2

In prima zi se iau 4 boabe, in a doua 5 boabe iar ulterior tot asa , pana in ziua 12 cand vor trebui luate 15 boabe. Incepand din ziua a-13-a se va lua o boaba in minus, scazand pana vom ajunge, din nou, pana la 4 boabe.

 Inainte de a fi inghitite, boabele se vor mesteca foarte bine pentru a fi bine maruntite.

Cura se poate realiza de 2-3 ori pe an ,cu pauze de minim 7 zile intre ele.

 Atentionari: cura este contraindicata femeilor insarcinate – provoaca contractii,iar cei cu nefrita acuta sau cronica e necesar sa fie atenti si sa opreasca adimistrarea daca apar manifestari neplacute.

Este important de retinut ca nu trebuie prelungita cura peste termenul stabilit, deoarece poate deveni daunatoare pentru rinichi.Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne, prajeli, alimente conservate cu aditivi alimentari.

Va doresc succes !

dr.Corfariu Oana

Regimul Oshawa

Regimul Oshawa numărul 7.

Dr. George Oshawa pornind de la ideologia chineza a energiei complementare yin-yang a promovat si dezvoltat dieta macrobiotica si a descris 7 nivele ale alimentației culminând cu celebrul regim Oshawa nr 7. Dieta Macrobiotica s-a născut in jurul ideii  de a se consuma ca hrana de baza doar cereale si eventual suplimentate cu  legume sau fructe in special cele considerate a avea energetica Yang. Celor care recurg la aceasta dieta li se recomanda sa mestece hrana îndelung înainte de a fi înghițita, sa nu facă excese alimentare si sa prepare alimentele cat mai simplu. De asemenea se începe cu regimul numărul 1 care este mai permisiv ajungând la regimul numărul 7 in care se consuma doar 4 cereale si nimic altceva si anume (grâu, mei , hrișca si orez). Dr. George Oshawa a efectuat numeroase studii pe pacienți evidențiind rolul major al alimentației in patologie si in deosebi in afecțiunile tumorale, demonstrând ca o dieta controlata si bine adaptata pacientului poate rezolva acest tip de probleme.

Concret acest regim Oshawa nr 7 consta intr-o alimentatie exclusiv bazata pe cele 4 cereale hrișca, mei, grâu si orez ce pot fi consumate sub diferite forme de la terciuri si supe pana la turte sau biscuiți, in funcție de patologie.

Hrișcahrisca

Fagopyrum esculentum ,este de fapt o pseudocereala pentru ca nu se înrudește cu cerealele comune,bobul are forma asemănătoare cu sămânța de floarea soarelui de dimensiune 2-4 mm de culoare maro roșiatic sau verde, plantamai puțin cunoscuta in zilele noastre dar destul de mult utilizata si cultivata de strămoșii noștri.

Compoziție: amidon pana la 81% , proteine 18% cu o mare concentrație de aminoacizi ca treonina, lizina si triptofan, minerale: fier, zinc si seleniu , antioxidanți:rutina si tanini ; si compusi aromatici.

Aceasta compoziție speciala o face utila in tratamentul insuficientei venoase cronice, hipertensiune, fragilitate vasculara datorită rutinei;in diabetul de tip 2 si ovar polichistic si mai nou se fac cercetari referitoare la efectele hipolipemiante .

Hrișca se prepara foarte ușor prin înmuiere in apa rece devenind un aliment răcoritor, se poate  fierbe foarte ușor sau din faina se fac clătite sau turte.

Meiulmei

Panicum milliaceum una dintre cele mai vechi cereale folosite pe pământ, este un bob mic de 2-4 mm de culoare galbena

Conține pana la 86 % amidon, 10 % proteine si 4 % lipide

Se indică să fie consumat în perioadele de convalescenţă şi în stările de debilitate precum şi în caz de surmenaj psihic, astenie fizică şi intelectuală, ceea ce arată că este excelent pentru perioadele de suprasolicitare, efort; ca diuretic se foloseşte în litiază urinară şi afecţiuni renale.

Neavând gluten se indica la pacienții cu boala celiaca sau intoleranta la gluten.

Se poate prepara fiert sub forma de mămăliga sau faina de mei se înglobează in alte preparate, nu se poate face pâine pentru ca nu are gluten si nu creste.

Grâulgrau2

triticum vulgare este una dintre primele cereale folosite pe scara larga cu un bob de 3-5 mm de culoare bruna si fusiform

conține pana la 52 % amidon, 13 % proteine, 10 % lipide, 13 % fibre vegetale si minerale ca: fier, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, zinc si vitamine din grupul B

este cea mai bună cereală care poate fi utilizată pentru creşterea în greutate pentru a beneficia de toate calitățile sale ar trebui consumat fie sub formă de terci, de pâine integrală sau grâu fiert; cei care nu-l digeră bine este bine să fie folosi ca făină foarte bun pentru pâinea nedospită, chapati sau dejun Kolath

precauţii; poate cauza alergii, poate grava artrita, conține gluten

Orezul

Oryza sativa este de doua tipuri cel cu bob lung si cel cu bob rotund iar culoarea poate fi de la brun la alb

Conține pana la 83 % amidon, 6% proteine, 2 % fibre si minerale ca potasiu, magneziu, calciu si vitamine din complexul B, vitaminele E si K

se folosește în cazul stărilor de vomă, în anorexie, în caz de digestie slabă, diaree, enterită, balonare şi hipertensiune arterială, orezul integral, cafeniu, este ceva mai greu de digerat, dar conţine tot complexul de vitamine B spre deosebire de orezul alb. Este foarte hrănitor contribuind la dezvoltarea armonioasa a tuturor țesuturilor corpului.

Se poate prepara prin fierbere sub forma de terciuri din boabe întregi sau din faina.

Dr Andi Bosoiu-colaborator

+40722230777

andibosoiu@gmail.com